Monogamia poate avea efecte evolutioniste benefice pentru barbati, potrivit concluziilor formulate in doua studii, aparute recent in revista Science si in Proceedings of the National Academy of Sciences.
De fiecare data cand un barbat celebru isi insala nevasta si acest fapt este aflat de publicul larg, oamenii isi amintesc de o teorie mai veche, potrivit careia masculii (inclusiv cei din specia umana) sunt pur si simplu conditionati de procesul evolutiv pentru a adopta comportamente promiscue.
Doua studii recente, publicate luni, afirma insa contrariul.
Ramanand alaturi de o singura femela, afirma cercetatorii, masculii din multe specii, in special cei din familia primatelor, isi sporesc sansele de a avea multi urmasi care vor supravietui suficient de mult pentru a se reproduce – un factor cheie avut in vedere de savantii care incearca sa afle daca un anumit comportament poate sa il ajute pe mascul sa supravietuiasca brutalului proces de selectie naturala.
De fapt, avantajele evolutioniste ale masculilor monogami sunt atat de evidente, incat doua studii au ajuns la concluzii asemanatoare in privinta beneficiilor acestora.
Potrivit unui studiu publicat in Proceedings of the National Academy of Sciences, posibilitatea de a asigura protectia urmasilor reprezinta beneficiul suprem al monogamiei.
Potrivit unui alt studiu, publicat in revista Science, eforturile depuse pentru mentinerea fidelitatii partenerului de cuplu asigura cel mai mare avantaj evolutionist.
Ambele studii au vizat urmatorul corolar: intrucat masculii de mamifere pot avea mult mai multi urmasi in fiecare sezon de imperechere decat femelele, s-ar putea crede ca imperecherea cu o singura femela ar reprezenta o tehnica mai putin adaptiva pentru mascul decat imperecherea cu cat mai multe femele.
Studiul publicat in PNAS, realizat pe 230 de specii de primate, a ajuns la concluzia potrivit careia posibilitatea de a asigura protectia urmasilor reprezinta cel mai mare beneficiu pentru masculii monogami.
Ramanand aproape de femela sa, masculul reduce considerabil riscul de infanticid.
Desi studiul a fost realizat doar pe primate non-umane, concluziile sale par a se aplica si speciei umane, intrucat copiii care cresc fara un tata in familiile lor prezinta un risc mai mare de a muri in copilarie, potrivit unor statistici guvernamentale.
Studiul publicat in PNAS a fost coordonat de antropologul Christopher Opie de la University College din Londra.
Studiul aparut in revista Science a fost realizat de zoologii Dieter Lukas si Tim Clutton-Brock de la Universitatea Cambridge, care au examinat structura sociala din 2.545 de specii de mamifere, dintre care 9% erau monogame.
Monogamia a fost definita in acest caz ca un sistem in care masculul se imperecheaza cu o singura femela „iar cei doi raman de obicei impreuna pana cand unul dintre ei moare”.
Autorii acestui studiu afirma ca infanticidul a jucat un rol foarte mic sau chiar inexistent in aparatia monogamiei la mamifere precum maimutele tamarin si marmoset, castori, lupi, sacali si suricate.
In schimb, comportamentul monogam apare atunci cand femele din aceste specii isi intind dominatia asupra unor teritorii vaste si nu au niciun fel de toleranta pentru alte femele care le incalca „domeniul”.
Ambele studii au ajuns la concluzia ca „ingrijirea paterna a puilor reprezinta o consecinta, nu o cauza, a monogamiei”.
Ajutandu-si partenerele de viata sa aiba grija de urmasii lor, femelele devin mai sanatoase, au sansa de a aduce pe lume mai multi urmasi sanatosi, iar sansele de reproducere a masculilor sunt astfel considerabil sporite.
In ceea ce priveste monogamia la specia umana, parerile celor doua echipe sunt usor diferite.
In timp ce echipa de la Cambridge considera ca „oamenii nu sunt social monogami”, autorii studiului aparut in PNAS sustin ca „oamenii sunt atat monogami cat si poligami, in functie de circumstante istorice si sociale”.
„Oamenii sunt niste animale atat de neobisnuite, depinzand atat de excesiv de cultura, un factor care a schimbat atat de multe din regulile de baza ale evolutiei”, a spus Clutton-Brock. Monogamia umana ar fi putut sa apara atunci cand femeile traiau separat si solitar, iar un barbat a simtit nevoia sa ramana aproape de partenera sa pentru a o proteja, afirma Dieter Lukas.
„Insa este la fel de posibil ca monogamia sa fie un foarte recent aranjament cultural, de casatorie in cadrul unor grupuri”, adauga acesta.
Indiferent de motivul initial din care a evoluat, monogamia a reprezentat un veritabil avantaj pentru Homo sapiens.
R.N.